VERSURI
Raman Abramchuk
Traducere de Elena Drăgușin-Richard
***
Iar la cei care au rămas în subsolul Direcției de Raion a Ministerului de Interne sovietic
unde nu răzbate nici rugăciunea Maicii Domnului, nici semnalul de celular
a treia zi vine zâna DRMI
cu o diademă de bâte de cauciuc,
împarte rațiile de hrană
sună rudele
le comunică unde se află
șterge o lacrimă și promite
că nu le vor da
mai mult de
15
14.10.2020, CII (Centrul pentru izolarea infractorilor) de pe Okrestin
Chatul pe Telegram
În orice situație incomprehensibilă, fă un chat pe Telegram
Adaugă-i pe toți, în afară de cei îndoielnici, ne lămurim noi pe urmă cine ne e frate și cine nu e
Întâlnirile din viitorul îndepărtat stabilește-le la monumentul funerar, chiar dacă trupele OMON stau de pază
Cu OMON e chiar mai comod, ocolești tot ce e negru, nici nu-ți trebuie hărți
Când te saluți cu cineva, la plecare arată semnul victoriei, la piept sau în pumn
Numește-le pe fiice Sveta sau Mașa, iar pe fii Stiopa sau Pașa, cam așa
Și când le citești basme povestește-le că există feți-frumoși, dar și gabori
Dar ține minte că lucrul cel mai bun în toată povestea ești tu
Și capacitatea ta de a sufla și-n gheață la minus nu știu câte grade
Și de a nu
îngheța
Pentru R. Bondarenko
zero la mie alcool
o sută la mie bărbăție în sânge
se spune că eroii nu mor
dar de ce ochii îți rămân tot umezi oricât i-ai șterge
Relocate
numai pentru specialiștii IT e relocate
pentru mine e fugă amară
prin bălțile din Kamenniy Log pe sub zăpada murdară
plină de genți, una mai la nelalocul ei decât alta
— Salut, cum v-ați instalat, cât e camera la cămin?
— Salut, nu-i rău, am închiriat o casă, doar șemineul nu merge.
— Oho, bravo vouă, Belarus știe să trăiască.
— Da, credem că reușim, țineți-vă bine.
decembrie 2020
***
Neapărat ne vom întoarce
Mai devreme sau mai târziu
De prin kievuri, poznanuri, dugaupilsuri
Cei care nu ne-am înecat amarul-n băutură
Cei care n-am putut să ne-ncălzim la soba altora
Cei care n-am putut să ne adaptăm
Și cei care
Au cumpărat cafea, au citit știrile
Ca într-o haltă de gară –
când îl vor detrona oare în sfârșit –
Cei care se roteau pe orbită
Cei care sunt la fel de guralivi ca mine și s-au lungit cu vorba
Dar au simțit clar că toate râurile curg
Către casă
11.03.21
***
la plecare
mi-am ascuns cântecul în două valize
mi-am îndesat prin buzunare toate limbile străine pe care le știam
insignele și documentele le-am băgat în șosete
mi-am uitat într-adins locurile preferate
mi-am șters numerele și mesajele
mi-am ascuns zâmbetul
mi-am mâncat parolele
mi-am șters toate numele de pe față
iar grănicereasa s-a uitat la pașaport
mi-a pus ștampila de ieșire
și nu m-a întrebat
nimic
Pentru M. Znak, M. Kalesnikova, staff-ul lui V. Babariko
Pur și simplu ne-am ascuns documentele în cloud
De fapt, tot acolo unde se află și visurile noastre
Așa că mai bine ați duce gunoiul
Decât să confiscați aparatura din birou
Tot acolo am ascuns
Și arma noastră secretă
Am turnat peste ea melodia flautului fermecat
Și acum trebuie să trăiți sub ploaia-furtună
De documente, visuri și note muzicale
Participanților la marșul de raion din Lagoisk 12.04.2021
Bine, hai acum pe bune
Nu există nici un front de vest
Și nici la est nu există bătălia de la Kursk
Ești numai tu și neputința ta înrăită
Și urina care curge de la sine
dacă stai mult timp cu fața la perete la Direcția de Raion a Ministerului de Interne
…Ții minte excursia lipsită de perspective pe schiuri
de la periferia Minskului
Când ai căutat traseul mult timp
printre gardurile nesfârșite de ale enclavelor de vile
Până n-ai renunțat și ai sărit gardul
Încălcând, vezi Doamne, regulile cuiva
Și atunci a început jocul
Dar cu toate că ai simțit adrenalina
Măcar te-ai cățărat unde ai vrut
Iar de acolo
Până acasă
Erai la doi pași
Pentru Igor Marținovici
Jurnalismul belarus acum este
Un video filmat pe șest de tine
din ghereta unui transformator
Informații adunate despre gabori
Trimise cotidian la „Minska Glaza“
E un chat pe Telegram pentru extremistele tale
casă, scară, grădină
Acum nu mai suntem EU-NOI Marținovici
Acum notebook-ul lui Marținovici e la tine
Nu pune multe întrebări
Stai jos și scrie.
Lui Vitold Așurk
Și pomelnicul a ajuns să fie atâta, că nu încape
în memorie, în timp, pe hârtie
Doamne, dacă poți, scapă-ne
dar de nu poți, măcar nu păstra tăcerea
Gâtlejul e plin de suferință
și nu mai avem cum să o înghițim
Cândva ne-ai izgonit din rai
dar de ce ne-ai dat colonia asta penitenciară
Doamne, ridică-te, mai pune niște răutate la puterile pământului
Am fost sarea pamântului, dar acum sarea s-a risipit.
Adun-o, te rog.
Crăciun 666
Dumnezeu a pierdut
Peste tot sunt vârcolaci
Pe străzi sunt vârcolaci
În piețele împodobite ale orașului sunt vârcolaci
Sub brad și în scena nativității
În case și biserici
Vârcolaci, vârcolaci, vârcolaci
Înlăuntrul meu
Vârcolaci
Se strâmbă
Hulesc și blestemă
Astupă ferestrele cu scânduri
Stop
Le spun
Vârcolacilor
Cu autoritate
Îi împing afară
Pe obraznicii urecheați
Și ies din mine
Iar eu grijesc candela de la geam
Și rămân singur
Lângă geam
Liniștea e
Dumnezeu
Paștele pe monumentul funerar
Și de ce toți vorbesc despre ziuă
când toți ne întoarcem parcă în noaptea de Paște
Ne prăvălim din avioane, ca din biserici
Ne înecăm în larma săruturilor și lacrimilor
Ne grăbim ca magdalenele cu lumânări la închisoare și arest preventiv
ca să ne luăm morții îngropați de vii
Trecem prin pereți, le pipăim coastele, stăm pe monumentele funerare la masă.
Roman și Vitold se așează cu coroane pe cap,
Iar Aliaksandr cu floare la butonieră
…
Umbrele celor așezați la masă
se micșorează treptat
***
Tu tot îți încui bicicleta cu codul
nouă/zero opt/douăzeci
Țintuit de patrie
de nici pe Marte nu te va salva emigrația
Data e înșurubată
Parcă n-am pierdut lupta, dar de ce în bisericile noastre slujba
e ținută de orci
Scriu scrisori lui Sțiapan și lui Max,
le transmit prin trimiși…
Bicicleta e descuiată,
drumul către casă
sclipește de pleiade
09.08.2022