VERSURI

***

Kaciaryna Andrejeva
Traducere de Elena Drăgușin-Richard

 

Deasupra câmpiei albe
Ca o mare iernatică
În tăcere
Peste toate grijile mele,
Deasupra fericirii mele,
Și a durerilor mele,
De mai multe luni
Și mai mulți ani
Plutește, licărește,
Strălucește greu de descris
Pe acoperământul negru
Al cerurilor natale
Singuratica
Și muta
Unica mea
Stea a destinului.
Mă rog ei,
Mă tem de ea,
Încerc să nu o ignor.
Dar va veni vremea
Și mă voi opri pentru totdeauna
Sub privirea ei stelară
Ca să mă hodinesc.
Deocamdată rătăcesc
Pe poteca înfundată,

Unde o fiară și-a lăsat
Urmele,
Deja nu mai mi-e frică,
Deja nu mai e amuzant,
Deja nu mai e nici o nenorocire
Că au amuțit
În jur toate cântecele,
Iar în loc de cântece
Trosnesc spinări.
În țara iubită,
Unde înainte de venirea primăverii
La fereastra temniței
Îmi strălucești.