PROZĂ
Arciom Arašonak
Traducere de Elena Drăgușin-Richard
***
Casa comunală nr. 6. Apartamentul de la etajul trei. Sufrageria mare e plină de cutii de la banane. Max mai aduce una, o așează pe masa rotundă și scoate din ea cărți și clasoare.
— Proprietarul din apartamentul alăturat a murit. Fiica lui mi-a dăruit mie biblioteca. Mi-a luat trei zile să mut totul. Uită-te și tu, poate te interesează ceva, zice prietenul și merge la bucătărie.
Despachetez o colecție de timbre din URSS din 1974. Multe coli cu picturi, serii de colițe dedicate conservării naturii, istoriei construcției aviatice, Revoluției din octombrie. În același an poșta a imprimat un timbru cu ocazia aniversării celor 1000 de ani de la data fondării Vitebskului, dar lipsește din album. O colecție de fragmente, vederi și timbre poștale din Mongolia sovietică, Ungaria, Bulgaria. Timbrele românești cu valoarea nominală de 2 lei cu portretul lui Ceaușescu sunt puse separat într-un plic.
— Imaginează-ți, mi-a dat chiar și cartea Despre triburile lumii. Cu ilustrații! răsună o voce fericită din bucătărie.
Aerul se umple de aroma cafelei. Sub coperta cenușie a albumului găsesc o etichetă mică cu inscripția Asociația „Estonbumprom. 7 ruble 50 copeici“ și un plic gol cu o adresă din satul Klog de lângă Tallinn, pentru Nikolai Efimovici. Data de pe ștampila poștei este 25.01.1979.
Peste un minut se întoarce Max, pune pe masă o tavă de metal cu o cafetieră, bomboane, biscuiți și alune, toarnă cafea în cești, pune mâna pe o cărticică cu copertă verde și începe să-mi povestească:
— Cartea în trei volume Despre triburile lumii a fost publicată în 1863-1864 de tipografia doctorului Han, întoarce Max ediția veche. Vecinul meu a găsit numai volumul doi. Cartea ne dă o idee despre cultura și obiceiurile popoarelor din America și Africa. Lipsesc câteva pagini și cotorul cărții. Sub portretul unei femei un necunoscut a adnotat pe margine cu cerneală neagră cuvintele „staraja kurwa“… Dar lucrul cel mai interesant este că această carte veche de etnografie a ajuns în Markovșina din Biblioteca rusă Ivan Tughenev de la Paris! În timpul celui de-al doilea război mondial biblioteca a fost practic distrusă. În octombrie 1940 cărțile, dar și tablourile, busturile, portretele care aparțineau bibliotecii au fost scoase și transportate nu se știe unde. Dar din ștampilele de bibliotecă după război s-a aflat că unele dintre cărți au ajuns la Biblioteca națională din Belarus, dar și în biblioteca prezidențială. În cartea mea ștampila bibliotecii are adresa „9 rue du Val-de-Grâce“, asta înseamnă că a intrat în fondul bibliotecii în perioada dintre 1917 și 1936, pentru că în 1937 biblioteca s-a mutat în Rue de la Bûcherie. Unde au ajuns primul și al treilea volum, nu se știe. Apropo, editura doctorului Han a tipărit în 1875 O prezentare etnografică a guberniei Vitebsk, de Sementovski…
Amândoi bem cafea, el îmi arată al treilea volum din ediția din 1912 a operelor lui Lev Tolstoi cu vigniete ale meșterului legător Paleolog și al librăriei Trud din Odessa, de pe strada Deribasovskaia, cu dedicație pe pagina de titlu, Anei din partea lui Kuzma. Deodată se aude soneria de la ușă.
— Miliția, spune prietenul meu liniștit, cu un zâmbet. Au venit și ieri. Ca să avem o discuție profilactică. Dar nu le deschid… Pentru mine cărțile și colecțiile filatelice sunt documente care aparțin imperiilor dispărute, obiecte de studiu, iar pentru ei sunt produse secundare ale prelucrării fibrei celulozice din care se pot face tone de ziare de propagandă, de protocoale, de note explicative și legitimații de serviciu. Timpul va trece și istoria va trimite cea mai mare parte a documentelor de azi la arhivă, iar o parte și mai mare va fi transformată în strat multicolor de mulci presărat sub arțarii tineri de pe aleile libertății.
Ștampilele poștale
După ce regiunile Vitebsk și Moghilev au fost reintroduse în componența BRSS în 1924, pe ștampilele poștale a început să fie folosită limba belarusă. S-a păstrat o serie de timbre poștale scoase din circulație, dedicată aniversării a 10 ani de la înființarea Primei armate ecvestre (1930). Pe timbrul cu valoarea nominală de 10 copeici se vede imprimată cu cerneală neagră bine conturată inscripția „MINSK-МЕNSK“, 21.8.1930, iar pe timbrul cu valoare nominală de 5 copeici se află o ștampila rotundă „(?).5.1930, POLAȚAK“. După cel de-al doilea război mondial orașul Poloțk a folosit o ștampila bilingvă cu linii subțiri. S-a păstrat timbrul cu valoare nominală de 2 ruble din 1943, dedicat împlinirii a 200 de ani de la moartea lui Vitus Bering, cu imprimeul distinctiv în relief „Poloțk-Polațk, 22(?).5.1945“.
În timpul războiului comunicațiile poștale de pe teritoriul Belarusului au continuat fără întrerupere, dar nu am reușit să găsesc nici o epistolă datată după data de 22.06.1941 și până în 1944. Din 1944 știu sigură că a fost o vedere cu data 02.05.1944 trimisă din Censtohov la fabrica de cherestea de la stația Tolocin și despre o vedere din Oranienburg în satul Vertinskie din raionul Postavski. Pe aceasta din urmă, în afară de ștampila oficiului poștal dintr-un oraș din Germania de est, fix în mijloc mai este încă o ștampilă rotundă cu litere imprimate cu cerneală violetă, în centrul căreia se află „Aa.“.
O vedere de felicitare cu ocazia zilei de 1 mai trimisă cu poșta de campanie 35652/34 rămâne un mister. În colțul din stânga jos, se află emblema URSS și textul „Examinat de cenzorul militar. 27805“. Cartonașul cu dimensiunile 10 pe 15 cm a ajuns la adresa: orașul Vitebsk, Calea ferată de vest, airoul de mărfuri, Valentina Rogovskaia. În colțul din dreapta sus, o ștampilă cu cerneală roșie, pe margini cu textul „Poșta de campanie“, data e indescifrabilă. A doua ștampila are o stea cu cinci colțuri în sfertul inferior al vederii cu data 2.5.1944(?). Anul este îndoielnic, deoarece la 2 mai 1944 orașul Vitebsk era încă sub ocupație germană. Probabil a doua cifră 4 din an este un 6 imprimat deficitar, păcat că expeditorul nu a datat felicitarea.
În anul 2020 poșta din Belarus și-a recăpătat importanța, deoarece deținuții politici așteaptă scrisori și vederi cu urări de bine și cuvinte de încurajare. Nu contează dacă data este trecută în scrisoare, căci ștampilele poștale vor înregistra temeinic ziua în calendarul istoriei.