Constituția (fragmente)
Hanna Yankuta
Traducere de Elena Drăgușin-Richard
ARTICOLUL 15
Statul răspunde de păstrarea moștenirii istorice, culturale și spirituale, de dezvoltarea liberă a culturilor tuturor comunităților naționale care locuiesc pe teritoriul republicii Belarus.
Fiecare cultură are arealul ei
făurit din ceramică și penicilină,
copacii formează arcade în cinstea gravitației,
urzicile absorb ritmurile ciclurilor lunare,
ca să se smulgă din necunoscut,
până și nevrozele nu sunt mai prejos decât jazzul,
iar aritmia este o sonată de Beethoven.
ARTICOLUL 17
Limbile de stat din Republica Belarus sunt limba belarusă și limba rusă.
Cel mai greu
îmi reușește limba,
mototolesc sunetele în gură,
scot pe gură combinații neclare
în primul an de viață
iar apoi până la moarte,
limitată de propria
cavitate bucală,
de peștera-închisoare,
vorbesc pe limba fricii,
pe limba supărărilor,
pe limba în care nu-mi ajung
cuvintele pentru multe.
Legislatorii ar fi trebuit să adopte
un rând de măsuri urgente
în această privință.
În rezervația naturală a limbilor
a mea stă într-o cușcă strâmtă,
dar cândva
o s-o eliberez.
ARTICOLUL 20
Capitala Republicii Belarus este orașul Minsk.
Statutul orașului Minsk este definit prin lege.
Fiecare oraș are dreptul să fie
capitală de ceva,
căci toate orașele sunt egale în drepturi,
iar fiecare oraș trebuie să fie scris cu
majusculă,
fiecare oraș trebuie să aibă măcar
o piață
și un câine care latră întruna,
un parc cu gardul strâmb și un cimitir,
o biserică, o catedrală catolică și o sinagogă,
ca și o cafenea cu înghețată,
cum nu se vinde în alte orașe,
o campioană mondială la arte liberale
și un bătrân mereu nemulțumit,
un muzeu al lucrurilor inutile,
o vineri când toți uită să mai meargă la servici,
și o buturugă de care se împiedică toți,
o pancardă dedicată revoluției,
și un exemplar din Constituție.
Statutul fiecăruia dintre aceste valori ale orașului
va fi definit de locuitorii lui.
ARTICOLUL 26
Nimeni nu poate fi considerat vinovat de o crimă, dacă vina lui nu este dovedită conform legii și stabilită prin sentință judecătorească. Acuzatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Toți suntem vinovați că
ne naștem, trăim și murim.
Statul și biosfera
ne înmânează facturi separate.
CAPITOLUL 27
Nimeni nu poate fi constrâns să depună mărturie împotriva propriei persoane, a membrilor familiei, rudelor apropiate. Dovezile obținute prin încălcarea legii nu au valoare juridică.
Pot să numesc
doar urmările
Marii explozii.
Martorii lucrurilor anterioare
au semnat un acord de confidențialitate.
CAPITOLUL 35
Libertatea de a avea adunări, mitinguri, marșuri stradale, demonstrații și pichete care nu încalcă ordinea publică și drepturile altor cetățeni ai Republicii Belarus este garantată de stat. Regulile de desfășurare a evenimentelor indicate este definită prin lege.
Cândva am fost o algă
pe nisipul cald,
clipocitul valurilor încă mai răsună în
urechile mele,
iar acum mi-e dor de nemărginire,
acolo unde totul are loc,
și mă întorc în marea de oameni,
acasă.
CAPITOLUL 38
Cetățenii Republicii Belarus au dreptul să aleagă și să fie aleși liber în organele de stat în baza dreptului electoral general, egal, direct sau indirect, prin vot secret.
Anubis cântărește inimile celor
care participă în procesul electoral,
șapte mii de litri de sânge pe zi
pentru o inimă, ajunge pentru abator,
deoarece alegerile sunt o chestie murdară,
ca înbălsămarea,
cotești la dreapta, nimerești departe,
undeva de unde nu te mai întorci,
cotești la stânga, Anubis te înghite
cu totul,
deoarece inima e mai grea decât piatra,
cuvântul e mai greu decât piatra,
dar balanța se înclină,
avem pentru ce să luptăm.
Iar pe ceilalți Anubis își pune semnătura
pe inima lor
e o metodă verificată
împotriva falsificării.
CAPITOLUL 46
Fiecare persoană are dreptul la un mediu înconjurător benefic și la compensarea daunelor cauzate de încălcarea acestui drept.
Statul realizează controlul asupra folosirii raționale a resurselor naturale în scopul protecției și îmbunătățirii condițiilor de viață, dar și a pazei și refacerii mediului înconjurător.
Dreptul de a te plimba prin pădurea defrișată
este imposibil de luat,
spre deosebire de multe alte drepturi.
E la fel de universal,
ca și dreptul de a scrie scrisori la închisoare,
care nu vor ajunge la destinatari,
de a înfige un ac într-o păpușă voodoo
sau de a arunca undița
în prima ambasadă care-ți iese în cale,
de a trăi prin știri
și de a te contrazice
cu cei care trăiesc în același oraș cu tine,
drepturile mele nu sunt prevăzute
în niciuna dintre declarații.
Iar daunele vor fi compensate peste ani
de creșterea unui pâlc de zmeură.
CAPITOLUL 52
Fiecare persoană de pe teritoriul Republicii Belarus e obligată să respecte Constituția și legile ei și să respecte tradițiile naționale.
Câteodată tare îmi doresc să încalc
vreo două legi ale fizicii,
pentru ca soarele să răsară dimineața numai pentru că
eu beau ceai,
pentru ca iarna să vină,
pentru că se vorbește mult despre ea,
pentru ca tot ce cade să fie suspendat în aer
o secundă înainte de lovitură,
iar apoi să zboare în sus,
dar îmi iese doar o infracțiune ușoară.
ARTICOLUL 55
Protecția mediului înconjurător este datoria fiecăruia.
Chihlimbarul este necesar mai ales ca să
fie ars în sobă,
să alimenteze electrocentralele,
ca să producă energie chihlimbarie,
căci frumosul
arde mai eficient decât orice altceva pe lume,
urâtul nu poate să ardă
la fel.
ARTICOLUL 61
În conformitate cu instrumentele juridice internaționale ratificate de Republica Belarus, fiecare persoană are dreptul să se apeleze la organizațiile internaționale în scopul de a-și proteja drepturile și libertățile, dacă toate remediile juridice interne ale apărării sunt epuizate.
Aș fi vrut ca în acest text
să răsune limba copacilor,
pentru ca aceștia să se apere
cu propria voce
și să nu fie întreruptă de alte litanii,
pentru ca țipătul ciocănitoarei
sau foșnetul frunzelor în vânt
să nu rezulte în înfățișare la tribunalul
unde persoanele metafizice
dau în judecată
și contestă deciziile apolitice.
Limba copacilor îmi trebuie
ca să sune convingător,
ei se descurcă cu privire la necazuri
și nu sunt apărați de niciuna dintre constituții,
cel puțin spre deosebire de unii dintre noi.
Copacii ar fi putut să mă avertizeze
despre pericol
dar nu i-am auzit
și nu i-am văzut,
o trestie gânditoare
ar fi putut să ia legătura cu mine demult,
numai că eu răspund cu tăcere.